Iar pentru cei ce nu-l cunosc, poate că în filmuleţul de mai jos, vă veţi da seama că a fost "cineva".....
Eu când îl vedeam în ture, eram uimit de puterea lui de atac, lăsând deoparte corpul adică forţa corpului dar mai ales a picioarelor, eu eram şi încă mai sunt de mentalitatea lui.
În turele pe care le-am făcut, în special în cele în care am pedalat singur, peste 80 % din rezultatul final era rezultatul mentalităţii mele.
Stau şi mă întreb ce mentalitate putea să aiba omul acesta, la ce se putea gândi în clipa în care s-a hotărât să facă atacul şi pe toată durata atacului.
La un moment dat îţi permiţi să ataci, bun, pentru început ai o gândire foarte pozitivă, dar după un moment de suprasarcină, cu tot antrenamentul tău te lasă picioarele "antrenamentul" (aşa păţesc toţi care iniţiază un mic atac).
Se pare că la nivelul la care "lucra" Marco Pantani şi la nivelul la care lucrează Lance Armstrong, "atacurile" erau atacuri cu adevărat, ieşeau din pluton şi până la linia de sosire nu micşorau ritmul de "alergare", sperând doar ca bicicleta lor să nu se rupă în două.
"Acum 6 ani, la Rimmini, in Italia, trecea in nefiinta unul dintre cei mai mari cataratori din istoria ciclismului, Marco Pantani.
Atacurile incredibile pe care le lansa atunci cand nimeni nu ii dadea o sansa, bandana de pirat si privirea melancolica au reusit sa cucereasca milioane de oameni din intreaga lume.
Este o zi trista pentru cei care au trait emotiile curselor din acei ani!
Adio Il Pirata!" sursa ciclism.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu