Radian and his bike in his worldbike

In acest blog vreau, dar nu stiu în ce măsură voi reuşi să descriu cam tot ce am făcut şi ce va urma să fac cu bicicleta în plimbările mele

marți, 23 iunie 2009

Danube By Bike Tour 2009

Povestea cu "Danube by bike" e putin cam lunga. Voi enumera pentru inceput un scurt cuprins al acestei povesti.
- cum am ajuns sa particip la această tură? (inscrierea);
- peripetiile din inaintea plecării;
- descrierea zilelor 23-27,28 iunie 2009
- poze, multe poze......

luni, 22 iunie 2009

Cum am ajuns să particip la această tură?

Intr-o dupa-amiaza de duminica, fiind in Brăila şi pe cand mă pregăteam să plec la Galati la camin, m-a sunat prietenul si colegul meu de facultate Remi. M-a intrebat daca m-am uitat in ziar azi, dupa care a inceput sa-mi zica ca se va face o plimbare cu bicicleta pe langa Dunare si sa intru pe net pe "danubebybike" si sa ma inscriu acolo. Initial am crezut ca e o gluma de-a lui, una asa cum face el de obicei.

Am ajuns la cămin am intrat pe net si am completat chestionarul. Am primit imediat răspuns si cică eram pe lista de asteptare. Din acest moment am zis ca nu va fi nici o plimbare.

Peripeţiile din înaintea plecării

Pe data de 22 iunie a fost organizata o prima reuniune a participantilor in Bucuresti "La Carul cu Bere", seara. Teoretic eu aveam un tren cu care ma incadram perfect in grafic. Dar ce este prea perfect e greu de atins si la urma urmei nu e nici sănătos, iar idealul nu poate fi atins.

Eu in acea perioada eram in ultima sesiune din cei 4 ani de facultate. Deoarece eu faceam planificarea examenelor pe atunci le-am aranjat bine si teoretic terminam sesiunea mai devreme si ma incadram si eu sa ma duc "cu bicla pe Dunăre". Ultimul examen a fost planificat pe data de 22 iunie la ora 9 dupa care pe la 13 aveam tren si ajungem in capitala numai bine să ajung si "La Carul cu Bere". Bun!, dar nu prea.

In dimineata zilei de 22 ne intalnim toti colegii la Mecanică pentru examenul la disciplina Management cu Doamna profesoară Deleanu. La ora 9 fix trebuia să începem l'examen, la 9 şi 3 minute am sunat-o pe doamna profesoară să o inştiinţez că o aşteptam pentru examen în sală. Doamna Deleanu mi-a zis că nu avem examen acum. Căzuse cerul pe mine când am auzit. Se dăduse planul meu peste cap si acum mă gândeam că acest examen îl voi da ca restanţă după ce mă voi întoarce din "Dunăre". Nu sună bine, ştiu.

A rămas stabilit, in urma discutiei la telefon cu doamna profesoară că examenul va fi pe la ora 16. Era bine si asa deoarece, parca mai tineam eu minte ca ar mai fi un tren care ajungea in capitala pe la ora 22.

De la scoala am venit la camin, am mancat putin dupa care am plecat la plimbare prin Galati pentru a-mi lua un termos si altele. In loc să stau in cameră si să repet pentru examen, eu aveam in cap numai acestă tură.
Intre timp l-am sunat pe un coleg, Cornel si i-am zis sa vorbească cu colegii si poate ne gasim la facultate putin mai devreme, macar cu jumătete de ora. Pentru că pentru mine conta acest timp.

Am venit din plimbare cu termos cumpărat, baterii si altele, m-am schimbat pentru scoală si am plecat să dau si ultimul examen si să scap. Când pe la jumătatea drumului mă sună Cornel si imi zice că ei au vorbit cu doamna profesoară să dea examenul peste 2 zile cu o altă grupă. Acum Cornel m-a intrebat ce voi face. Eu i-am zis că nu stiu, după care tot el imi zice că profesoara afland de mine, a zis că pot da singur examenul dar să mă asiste vreo 2-3 colegi de-ai mei. Plus că profa venea cu o asistentă. Acum ce era să zic. Ori cât de bine ţi-ai învăţa tu materia la un obiect, când auzi o ofertă ca aceasta "să dai singur examen+3colegi asistenti+asistenta profesoarei+profesoara", chiar nu poti refuza.

Vorbind asa prieteneste, pe doamna Deleanu o stiam putin cam severă deoarece in anul I am făcut politici de integrare europeana PIE, după prima sesiune in care am dat acest examen, au luat doar 2 studenti.





..........poveste in curs de scriere :)), va urma....