Am plecat din Niculeşti pe la ora 9:30, pe la ora 12:30 am intrat în Râmnicu Sărat, iar pe la 17:15 intram in oraşul Brăila si la 17:40 am ajuns acasă.
Sâmbătă seara am vorbit cu Alexandra la telefon şi rămase să plec aproape de ora 10 din Niculeşti pentru că aveam tren din Buzău spre Brăila la ora 12. Dar eu când am plecat din sat nu am ţinut drumul înainte spre Buzău, ci imediat după ce am urcat Podul Muncii am făcut la stânga, urmând drumul spre Mărgăriteşti, Râmnicu Vâlcea.
Pe la ora 12 după ce mă urcam în tren trebuia să o sun pe Alex. Pe la ora 11 m-a sunat ea pe mine si i-am spun că mai am vreo 10 km până în Râmnicu Sărat; s-a supărat puţin dar i-a trecut repede.
Pe drum mi-a căzut termosul cu ceai deoarece a fost într-un buzunar lateral al rucsacului si la o coborâre, drumul pietruit, pantă, venea o maşină din faţă si eu am fost nevoit să iau o groapă pe nepoftite cu viteză. Termosul nu a suferit multe, decât o mică îndoitură deoarece este din inox; după ce l-am recuperat am băut o gură de ceai si era la fel de bun ca atunci când l-am făcut.
Am intrat in Râmnic, am văzut un peco şi m-am dus să intreb de drumul spre Brăila. Un băiat tânăr mi-a zis să merg pe drumul din dreapta, ies din oraş, merg prin câteva sate după care ajung la drumul pe care trebuie să-l ţin tot înainte. Un om la aproape 50 de ani mi-a spus să merg pe drumul din stânga, la primul semafor să fac la dreapta, la al doilea tot la dreapta, iar la capătul “bulevardului”, stânga (e mai greu de ajuns pe aici dar e mai scurt). Eu normal că am ales varianta cea mai logică (am ascultat de omul în vârstă). Le urez o zi bună şi când dau să plec omul în vârstă îmi spune că sunt sigur 100 de km.
Plec de la ei pe drumul auzit si incepeam să imi fac griji şi să calculez cei 100 km să văd teoretic la ce ora ajung acasă. Eu ştiam că sunt 83 km. Îmi făceam griji şi mă gândeam că trebuie să ocolesc prin Focşani, pentru a ajunge acasă.
Vara acesta am plecat de la Niculeşti la Brăila prin Buzău, am plecat de la 9, la 12 eram în Buzău, iar la 21 eram acasă 150 km, singur, e altă poveste şi aceea (să văd dacă o scriu şi pe aceea).
După calcule nu prea mă vedeam prea bine pentru că acum se inserează pe la 16:30-17.Până la ieşirea din Râmnic am văzut că scria pe un indicator Brăila 83, am simţit cum mi s-a luat o piatră de pe inimă şi am început pedalatul.
Toată ziua a fost mohorâtă, întunecată, vreme de ploaie. După ce am ieşit din Râmnic, în faţă se însenina, apăreau raze de soare iar în urma mea cerul era la fel ca dimineaţă.
M-am oprit pentru masa cea mare a zilei la borna care îmi indica că mai sunt 68 km până în Brăila.
Pe drum mai salutam pe localnici, unii răspundeau, alţii nu. Într-un sat am salutat un grup de oameni, cred că erau strânşi la o înmormântare, m-au salutat, iar unul dintre ei a strigat la mine: ”Câţi ani ai, mă?”, eu acum trecusem de ei şi mă gândeam cum ar fi trebuit să-i răspund, ridicând prima dată două degete şi apoi trei degete; nu am ridicat nici un deget şi am pedalat mai departe.
Am ajuns acasă, mama când m-a văzut aşa fleaşcă a zis: “ai venit cu bicicleta de la Buzău?”, DA, pune-mi şi mie ceva să mănânc.
Niculeşti - Râmnicu Sărat – 32 km
Râmnicu Sărat – Brăila – 82 km
Date tehnice: Niculeşti – Râmnicu Sărat – Brăila
Timp: 6:47 h, distanţa 125 km, viteza medie 18.4 km/h, km totali 3189 km, viteza maximă 55.5 km/h
duminică, 25 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
"DA! pune-mi ceva să mănânc" that's funny
RăspundețiȘtergereFrumos nu?Una zici si alta faci...cum sa nu ma supar?:D
RăspundețiȘtergere