Să încep cu Brăila – Buzău.
În cursul săptămânii trecute am vorbit cu vărul meu să ieşim pe undeva cu bicicletele sau la picior. Pentru că până joi nu stabilisem nimic cu el, pe unde să mergem şi ce să facem, m-am gândit să mă duc cu bicicleta la Buzău de unul singur (acest plan îl aveam de anul trecut (2008) din decembrie când afară era puţin peste 0 grade). Bun, aveam planul făcut, acum rămânea să-l mai pun şi în practică (asta fiind joi seara). M-am băgat la somn şi am pus ceasul să sune la 5’45. M-am trezit când a sunat alarma, am fost la o mică nevoie fiziologică, e şi pe drum am simţit că mă dureau picioare.
De ce oare? Vă spun tot eu. Miercuri am fost la o joacă cu mingea (eu, Cornel şi Iulică am şutat la poartă) şi după asta am ieşit cu rolele la plimbare (de la cămin pe faleză şi înapoi). Am ajuns în pat am mai pus alarma încă 20 min, trenul era pe la 7. A sunat alarma m-am trezit şi m-am gândit să nu mă mai duc nicăieri. M-am culcat fără alarmă. M-am trezit pe la 9’10 şi mi-am adus aminte că am un tren la 9’50, la 9’26 am plecat din camera de cămin. Am ajuns la gară mi-am luat bilet spre Brăila şi am şi aşteptat câteva minute.
Am ajuns acasă, am lăsat geanta şi m-am dus să vad ce face bicla. Roata pe spate era lăsată, am vrut să o umflu dar nu am putut pentru că camera avea ţâful prea mic. Am schimbat camera la minut (aşa cum vezi doar la F1), am montat roata spate, mi-am făcut geanta cu cele de trebuinţă pentru un weekend cu bicla şi am plecat de acasă. M-am oprit la garaj mi-am făcut aprovizionarea cu ulei pentru lanţ, mi-am strâns axul pedalier, braţul stânga şi dreapta după care am plecat la gară.
Am ajuns înaintea trenului cu 20 minute, mi-am luat bilet (trenul a plecat din Brăila la 12’24), ca un cetaţean de onoare ce sunt. Până să vină trenul de la Galaţi, pe peron am început să demontez coarnele şi sa le aliniez cu bicicleta.
La 12’20 m-a sunat Alexandra (a mon amie) (ea a venit de la Galaţi la Brăila cu trenul cu care urma eu să plec la Buzău) şi mi-a zis că la ultimul vagon este o tanti controloare cam guralivă (eu de obicei mă urc cu bicicleta în tren la ultimul vagon).
A ajuns trenul în Brăila, am aşteptat să coboare lumea, după care m-am urcat la prima uşa de la primul vagon. A plecat trenul şi eu am început sa dezasamblez bicicleta, am scos rotile si le-am pus pe raftul de sus a suportului de bagaje împreună cu geanta. Şi deodată aud:”Biletul la control”. Când mă uit, văd controlorul, îi arăt biletul şi legitimaţia. După care îi zic că voi pune bicicleta în suportului de bagaje, el zice că trebuie să plătesc pentru biclă şi că nu contează că am băgat bicla la bagaje. Îl întreb cât, dar el pleacă.
Bicla demontată în suportul de bagaje de mână
Am stat cuminte lângă biclă, după aproape o oră a venit controlorul, scoate o foaie si mă cheamă mai aproape de el. Îmi arată că de la 0 la 100 km, 1 kg de bagaj costă 0,50 ron. Bicicleta cică se consideră un bagaj de 20 kg. În concluzie, 20 kg x 0,50 ron=10 ron, pe care trebuia să-i plătesc pentru bicicletă. Am mai stat eu câteva minute după care am scos 5 ron si am vrut sa-i dau controlorului, dar mi-a zis să-mi ţin banii, după care a plecat “să controleze trenul”. Iar după un timp a venit la mine şi mi-a zis „acum ştii cât ar trebui să plătesti?, când o să vină controlul le spui că nu ai bani, nici buletin, că eşti student, că eu aşa le-am spus şi că dacă face urât la tine, scoţi şi tu banii şi le dai; de la Buzău Sud poţi să-ţi montezi bicicleta”. Eu am răspuns că DA.
Am aşteptat nerăbdător să vină „“supra”controlorii „ mai mult decât aşteptam Buzăul să apară. La un moment dat mă uit la ceas şi văd că ar mai fi vreo 25 minute până la destinaţie. Văd controlorul pe lângă mine şi-l întreb dacă următoarea staţie este Buzău Sud, el zice că mai sunt două staţii până la Buzău şi că s-ar putea să vină „“supra”controlorii „ cu maşina din Buzău în Buzău Sud.
Ajunge trenul în penultima staţie, Buzău Sud, urcă un om în grabă, îşi lasă geanta pe furca mea de la bicicletă şi “fuge” la camera WC. Cât timp omul se relaxa, mie începuse să mi se încălzească apa în instalaţie, şi îmi pregăteam discursul: “nu am bani, nici buletin, sunt student”. Iese cetaţeanul de la camera WC, işi ia geanta şi se duce pe culoar să-şi caute un loc. Am scos şaua, am montat-o, am scos roţile de pe support şi le-am pus pe culoar, am întors cadrul invers şi am montat roţile la locul loc. După ce am terminat treaba începuse să se strângă lumea în spatele meu.
S-a oprit trenul şi am zburat şi eu din el uşurat. Mi-am reglat şaua şi văd că apare controlorul în uşa vagonului, îi mulţumesc frumos; mi-am luat tăuraşul de coarne şi am plecat.
Pe peron, văd că a coborât din tren şi un om cu un Pegas model vechi cu balama (un sistem prin care bicicleta de desface în două părţi cât de cât egale). Îi dau bună ziua şi-l întreb dacă şi lui i-a cerut bani. Îmi zice că bicla lui se desface în două şi că nu trebuie să plăteşti pentru bicicletă; zice despre controlori că au încercat şi eu marea cu degetul. Cică fiecare om are voie la un bagaj de 30 kg. Când aproape să se termine peronul, îi urez o zi bună şi ies din gară.
Pentru că am ajuns în Buzău, m-am oprit să-mi iau câţiva covrigi de Buzău; am scos 2 ron şi m-am aşezat la rând. Între timp, am început să calculez câţi covrigi de 0,12 ron trebuie să primesc. Mi-a ieşit cu virgulă şi de aceea am aşteptat să vad câţi voi mânca. Am primit 16 covrigi calzi.
Am plecat de la covrigii din zona gării cu scopul să ajung la podul de la Mărăcineni. De la gară am ieşit pe lângă Episcopie, după care m-am oprit la ultima staţie de autobuz şi mi-am luat un iaurt. Am plecat şi am ajuns aici: podul de la Mărăcineni.
La capătul celălalt al podului m-am schimbat într-o costumaţie mai lejeră şi am mâncat o masă pe cinste pentru mine: iaurt cu covrigei calduţi.
Am coborât podul făcând la dreapta, după care mi-am început drumul de 37 km până în Niculeşti.
În Niculeşti am ajuns pe la 17:30, am intrat în curtea casei moştenire de la o mătuşă de-a lui tata, am făcut 3 porţii de cartofi, am mâncat una şi m-am culcat cu gândul la traseul de sâmbătă.
Date tehnice, gară Buzău – sat Niculeşti (vineri-23.10.2009 ):
Timp: 2:25 h, distanţa 42 km, viteza medie 17 km/h, km totali 3002 km, viteza maximă 59,8 km/h
vineri, 23 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Păi, fain că e scurt, uşor de citit... şi detaliat :)
RăspundețiȘtergereLegat de transportul bicicletelor în tren, naşu' a cam greşit...o bicicletă e considerată ca având 10kg, nu 20. PE site-ul CFR scrie foarte clar. De asemenea bicicleta pliabilă a tipului de care ziceai nu necesită nici un ban pentru transport... doar pentru caii noştri trebuie să plătim ... gata..continui cu ziua a doua ...