Niculeşti – Bisoca

M-am trezit pe la 8’30, am făcut o mică încălzire pentru că soarele începea să zâmbească la mine cu câteva raze calde de vară şi spunându-mi că a fost bine că am plecat de acasă. Mi-am făcut un ceai, am mâncat, după care m-am pregătit de plecare.
Am plecat din Niculeşti pe la ora 9. După vreo 2 km am ajuns la intersecţia din poza de mai jos. Am avut de ales între mai multe trasee:
a. Bisoca şi Mănăstirea Poiana Mărului
b. Lopătari-Lacul Mocianul-.....-Gura Teghii-Barajul de la Siriu
c. Lopătari-Meledic
d. Lopătari-Focurile Vii
Şi normal că am ales singurul traseu pe care nu îl ştiam, anume varianta A (ceea ce înseamnă că am făcut la dreapta la această intersecţie).

Am trecut prin satul Săruleşti, acolo unde un “băiat” plecat pe afară a cumpărat vreo 6 căluţi de rasă şi care vrea să deschidă o herghelie la intrarea în sat (frumos, da, mai sunt si lucruri frumoase prin tara aceasta).
Din cei 20 de km vreo 15 au fost numai de urcare (au fost si pante de 10-12 grade) (ceea ce mă motiva era faptul că la întoarcere o să am ce coborî).
Peisajul a fost asa cum se vede si in poze (mie unul imi place foarte mult zona).

Exact cam prin acesta zona au zburat de langa mine 3 vulturi, care s-au lasat putin mai in vale si datorita curentului care era in acea zona, vulturii au inceput sa se invarta in cerc fara a da din aripi, inaltandu-se incet, incet pana la un moment dat cand nu i-am mai vazut in inaltimea cerului.
Pe drum treceau masini, cam rar dar treceau, a trecut si o nunta, m-au clanxonat si i-am salutat si eu (cred ca au zis: “ce cauta si asta pe aici”, pentru ca sigur nu au vazut multi nebuni cu bicicleta pe acolo, mai ales in luna lui “brumarel”).

Am urcat cat am urcat, mai m-am urcat si pe ea, putin dar asta a fost; pana cand la un moment dat vad un stalp cu doua indicatoare: la dreapta spre Mănăstirea Poiana Mărului iar la stanga spre Lacurile.
Am mers spre dreapta, la manastire. Am mers putin pe drum drept dupa care drumul cobora; in vale am vazut un om la vreo 5 metri de drum, ma opresc, il intreb daca asta e drumul spre manastire, zice ca da si ca este o panta MARE pana la manastire si ca nu stie daca ajung pana deseara acolo. Eu ii zic ca nu cred, ii urez o zi buna si plec mai departe pentru ca acum nu mai aveam sanse dupa spusele acelui nene sa mai ajung pe lumina acasa. Am urcat putin, un magazin pe dreapta si unul pe stanga, au iesit oamenii sa ma vada, i-am salutat si am pedalat mai departe pe langa bicicleta din cauza pantei grave. Dupa ce am mai mers putin am gasit o tusmea cu apa rece si buna de munte. Am facut popas, am baut, m-am spalat si mi-am facut mici provizii (0,5 litri pentru ca atat e bidonasul de la bicicleta; nici prea mare ca se cloceste apa pana o bei).

Merg ce merg la prima intersectie de drumuri nici un semn nimic, am mers inainte, la al doilea chiar nu mai stiam pe unde sa merg, de intrebat nu aveam pe cine, cand vad un semn discret pe o piatra semnul de manastire exact ca cel din legenda hartilor (o cruce cu un cerculet). Sa zic ca am mai mers (am urcat) vreo 3 km, incepeam sa cred ca drumul acela nu e bun si ca deviasem de la drumul manastirii. Am vazut un cioban aproape de marginea drumului, i-am dat o prima “buna ziua”, dar el nu m-a auzit; i-am dat o a doua “buna ziua”, m-a auzit cainele dupa care si stapanul. L-am intrebat daca ala e drumul spre manastire, iar el mi-a confirmat. Bucuros am pedalat la vale, că de atât urcat la picior si împins la bicicletă mi se cam urâse.

In cele din urma am ajuns si la Mănăstirea Poiana Mărului, liniste multa, cat sa iei acasa si sa mai si ramana. Am intrat in curtea manastirii, nimeni pe acolo, am mers pe langa aceasta pana la o mana de fier, am rezemat bicla, apare un calugar tanar, se duce si deschide usa manastirii. M-am dus la el si l-am intrebat daca pot sa cumpar 2 lumanari si sa le aprind, mi-a zis ca da; m-am intors la bicla, mi-am luat banii si am intrat in biserica.

Am cumparat 4 lumanari si o carticica la 10 ron despre manastire, le-am aprins aproape de altar intr-un suport in care aprinsese el o lumanare mica in timpul in care am sarutat icoanele de la altar. La iesire m-a intrebat de unde sunt, i-am zis ca din Braila; ai venit cu bicicleta?, i-am zis ca da, este un hobby de-al meu. Dupa ce a inchis usa manastirii l-am intrebat daca pot sa mananc la masa din curte, mi-a zis ca da, iar eu am venit la bicla si la masa si am inceput sa desfac geanta de pe bicla, sa scot mancarea si bautura. Am mancat un al II-lea rand de cartofi facuti vineri seara, am baut din termos ceai fierbinte facut dimineata, am strans geanta, am strans-o pe portbagaj si am inceput sa cobor spre poarta, unde am facut poza aceasta:

a. Mănăstirea Poiana Mărului

De la poarta mănăstirii am inceput sa urc pe lângă bicla panta de deal pe care o coborasem la venire. La jumatatea dealului am facut prima pauza de unde se vedea foarte frumos tot ansamblul mănăstirii Poiana Mărului. Imi trag suflul si incep urcarea ultimei bucati de deal mai serioasa din ziua aceea.
La intorcere nu am avut probleme cu traseul pentru ca stiam pe unde venisem (este logic). M-am oprit in fata unei casei unde era o femeie si un barbat si i-am intrebat cum pot sa ajung in varful dealului din spatele casei lor, acolo unde este un stalp cu antene. Acestia nu au inteles ceea ce vreau de la ei si normal ca mi-au raspuns cu totul altceva. I-am lasat in pace, le-am urat o zi buna si am plecat lasându-le impresia ca ceea ce-mi explicase ei ma ajutat si ca acolo vreau sa ajung. Am urmat drumul de întoarcere, la o intersecţie trebuia să merg înainte, dar am mers pe drumul din stânga şi spre norocul meu am găsit drumul spre cel mai înalt deal din zonă (dealul cu stâlpul care avea antene);(aici am gasit si aceasta cruce). Debea intrasem pe acest drum şi mă întâlnesc cu un băiat din acea zonă, l-am întrebat dacă pe acel drumul pot ajunge pe cel mai înalt deal din zonă şi dacă ştie drumul spre “Lacurile”.

 Băiatul mi-a zis că drumul e bun şi că ar mai fi unul tot spre un deal cu o privelişte aşa de frumoasă şi că spre “Lacurile” el face pe jos cam jumătate de oră şi că eu cu bicicleta voi face mai putin şi că la intersectia unde am făcut la dreapta spre mănăstire acum trebuie să fac la stânga pentru “Lacurile”. L-am lăsat pe acest mic muntean de Buzău să-i ducă tatălui său bidonul de 2,5 sau 3 litri de bere, după care am inceput să urc spre dealul cu stâlpul care avea antene. Aproape de vârf am lăsat bicla lângă un stâlp si am inceput sa urc la picior. Am ajuns la Cruce am făcut o poză dupa care am inceput coborârea la picior si apoi cu bicla.

b. La Cruce

c. Lacurile
Am ajuns la indicatorul care imi indica directia spre Lacurile, băiatul cu care vorbisem avusese dreptate, am coborat putin, am urcat o panta mica, am intrebat o fata si un baiat daca acela era drumul spre Lacurile, evident ca da. Am mai urcat putin, a fost o bifurcatie nesemnalizata la care am optat pentru drumul din dreapta si se pare ca a fost o alegere buna. Puţină pădure, frumos, răcoare am văzut coada lacului, era şi o vilă cu o maşină de teren inmatriculată la BG, gardul vilei era vopsit cu o culoare stridenta si era exact până in drum. Aproape de această vilă am trecut si pe langă un fel de complex cu multe căsuţe mici de campare, cu o scenă     ( acestea erau cam vechi, dar putin mai jos am văzut că se construia o clădire nouă, cred că un fel de receptie si ceva de zi, bar, restaurant)
Am trecut pe lângă lac, văzându-l printre copaci, am ajuns in celălact capăt, puţin mai incolo de mine in pădure erau câtiva oameni care faceau un grătar cu putină muzică (asa cum se distrează românaşul nostru într-o zi se sâmbătă).

Am întors bicla, am băut o gură de apă după care am inceput drumul de intoarcere spre casă (Niculeşti). Am coborât tot ceea ce urcasem şi am urcat tot ceea ce coborâsem în drumul acesta; am coborat mult, serpentine, am depăşit şi un Cielo rosu (a fost puţin cam surprins soferul cand m-a vazut ca trec pe langa el, asta e, “cel mai usor, se strecoara mai iute”-citez un clasic in viaţă-eu ). Viteza maximă la coborâre a fost de 66.3 km/h.

Am plecat din Niculeşti pe la 9:15 şi m-am intors pe la ora 17.
Date tehnice Niculeşti – Bisoca:
Timp: 5:23 h, distanţa 62 km, viteza medie 11.5 km/h, km totali 3064 km, viteza maximă 66.3 km/h