Ar trebui să vadă lumea poze?

Aveam de gand, sau mai bine zis aveam in plan sa postez poze din turele mele cu bicla.
Un prieten pe numele lui Tiberiu m-a luat azi la intrebari in legatura cu poza de pe pagina principala a blogului (poza cu norisori e adevarata? unde e facuta? ......?).
Din acest motiv o sa incep cu pozele de la Vârful Omu din data de 18 octombrie 2008.

Plecarea a fost din Busteni, ne-am urcat biclele in telecabina (am plătit pentru bicla bilet pentru copil) si am urcat. Am trecut pe lânga Babe si Sfinx dupa care am ajuns la Omu (pe traseul de vara am mers cu bicla iarna). De la Omu ne-am intors pe acelasi drum pana la telecabina de unde am coborât la Cota 1400 (am gasit ursul pe marginea drumului), dupa care Sinaia si inapoi Busteni.
Dupa ce am coborât din telecabina am asteptat aproape 3 telecabine in speranta ca se va urca si un grup de baieti cu biclele cu care vorbise vărul meu atunci cand stăteam la coada telecabinei pe scări.

Asteptam telecabina magica cu echipa de down-hill

Vremea a ţinut cu noi, senin, soare doar vântul înţepător ne mai amintea că este octombrie

O mică pauză (pentru o poză) pe/în portbagajul biclei

Câţiva norişori

Undeva în dreapta este Monumentul Eroilor-Crucea care se vede din Buşteni

Eu si văru, fiecare cu câte un tricou pe post de botniţă/fular pentru că vântul îţi tăia respiraţia

În stânga urma să mergem pe drumul de vară (a fost destul de dificil de mers pe o potecuţă plină cu zăpadă), în dreapta Monumentul Eroilor iar înainte ceea ce se vede........"frumos peisaj"

pe undeva în  drumul nostru

Se observă în spatele vărului meu, cărăruia pe care am mers

Se observă din partea stângă cum urcă o cărăruie până spre mijlocul pozei; pe acolo am urcat, iar in vârf e Omu

Poze de lângă cabana Omu (închisă pe vremea aceea)

Aici sunt în faţa staţiei meteo (se lucra de zor, oamenii îşi puneau flise şi gresii). Îmi aduc aminte că la colţul staţiei era o canapea pe care m-am asezat, am stat câteva secunde confortabil, după care m-am trezit brusc cu o pată rece în zona în care am stat pe şaua biclei.

De aici am coborât pe o stâncă, varu a căzut de pe biclă pentru că de abia cu o zi în urmă şi-o cumpărase şi nu avusese timp să se obişnuiască cu ea. A căzut în genunchi, si-a rupt blugul si i se umflase destul de tare. La inceput el a zis că va coborî cu telecabina iar eu să continui traseul. Când am ajuns la telecabină s-a răzgândit şi am continuat amândoi tura.