Buzău 13-14.04.2013

Am primit o reclamaţie: … că nu am mai scris pe blog, …. Aşa e .... pentru că, cu greu am scris şi postarea cu “4.11.2012” ... tot la Buzău.

Am fost weekend-ul 13-14.04.2013 la Buzău cu Alexandru, un coleg de muncă, cu bicicletele … o chestie similară cu “4.11.2012” … de fapt îmi propusese-mi să reproduc ultima ieşire … dar într-un final … am văzut curcubeul din tren.

Dat fiind faptul că ne gândeam de vreo 2 săptămâni să facem o ieşire la Buzău cu biclele, Vineri 12.04, după muncă, m-am întâlnit cu Alexandru la Universitate să punem “ţara lui papură vodă” … la cale. Ne-am întâlnit pe la 19 … şi după vreo 2 ore … nu ne hotărâsem ce să facem a doua zi … el nu ar fi putut din cauza unor planuri făcute cu prietena lui (soţia lui) … eu … dacă mă gândeam … aş fi avut şi eu ceva de făcut … aşa că … dacă vrei să te vaiţi … păi … nu te mai opreşti niciodată. Aşa că am zis … mergem … mâine la 04:40 ne vedem în Gara de Nord.

Pentru a citi în continuare apasă pe "Aflaţi mai multe ..."

A doua zi, ne-am întâlnit la ora şi locul stabilit, … somnoroşi amândoi, … de îmi venea să leg bicicleta de un copac şi să dorm lângă “dânsa”, … în condiţiile în care stingerea am dat-o pe la ora 01 şi trezirea la ora 04. Ne-am lăsat biclele una lângă alta în Gara de Nord şi ne-am dus să luăm “belete”, 2+2 :

-          Alex: 2 bilete dus-întors la Buzău la ora 05 la trenul personal

-          Radian: şi 2 bilete pentru biciclete

-          Casieriţa: păi trenul nu are vagon pentru biciclete … şi nu pot să vă dau.

-          Radian : Păi cum aşa … că am mai fost cu acest tren şi am luat bilet de 5 lei.

-          Casieriţa: păi trenul nu are vagon pentru biciclete … şi nu pot să vă dau.

-          Radian : Păi şi ce facem acum … ne întoarcem acasă … am plecat de acasă şi mă trezesc că mă întorc după 10 minute pentru că nu pot să-mi i-au bilet de 5 lei pentru biclă

Eu naratorul: Deja începusem să mă trezesc când am văzut că mai aveam 10 minute până pleca trenul şi noi negociam pe banii noștri 2 bilete pentru biciclete. Între timp o colega îi spune casieriţei că poate să ne dea 2 bilete şi pentru bicle … gata suntem pe drumul cel bun.

-          Casieriţa: 37 lei

-          Radian: Alex, biletele acestea sunt doar dus …

-          Alex: Am cerut dus-întors … 

Eu naratorul:  se uită casieriţa la noi cu nişte ochi mici şi dulci …. Şi întrebători de mamă – mamă ce? …. mai vreţi copilaşi … nu sunteţi mulţumiţi?  

-          Casieriţa: Păi … şi începuse deja să se roşească.

-          Alex: Am cerut dus-întors … 

-          Casieriţa: Păi … nu pot să le anulez acum …

-          Radian: Păi cât aveam reducere dacă ne dăde-aţi biletele dus-întors?

-          Casieriţa: 3 lei

Eu naratorul:  sincer cred că ar fi fost ceva peste 5 lei … cel puţin 6 lei.

-          Alex, Radian: B i n e … atunci . . . cu jumătate de gură amândoi.

Acum că aveam 4 bilete, 2 adulţi şi 2 copii (biclele) … fuga, fuga ne-am luat o apă şi ceva de mancare … şi iar fuga, fuga la tren … găsim trenul … , ne găsim şi cu Naşu:

-          Naşu: Păi şi cu astea ce facem?

-          Alex: Păi …

-          Radian: Păi şi acum ce facem ? le lăsăm în gară?

Eu naratorul: Alex începuse să vorbească cu naşu … că o fi că o păţi ; Eu mă urcasem în tren să caut locul pentru bicle, locul era la locul lui.

-          Radian: Hai Alex că aici e locul nostru şi a lor.

Eu naratorul: Alex i-a cam lăsat cu ochii în soare pe naşi … între timp mai venise unul …  şi în timp ce ne urcam în tren … parcă aş fi urcat în căruţa lui tataia prin laterală … că aşa de înaltă era scara … naşii se uitau lung după noi … cred că în capul lor era ceva de genul …. Ne întâlnim noi în tren … copilaşi :)

Am înghesuit biclele una în alta … astfel încât să nu se mişte până la Buzău … apoi ne-am luat vreo 3-4 locuri, ne-am permis pentru că era lejer în tren. Am mâncat şi ne-am apucat să pierdem vremea prin a povesti … una alta … că până la ora 8 mai era cale lungă. Era să uit, că au fost şi momente dedicate … doar pentru sms-uri.  

Atmosferă degajată şi relaxantă …. Că doar era week-end.

Am ajuns şi în Buzău 

Primul popas, a doua masa a zilei şi în rest chef, voie bună şi mult soare. Se văd în zare şi primele începuturi de dealuri ... de pe meleaguri Buzoiene.  

Pe la ora 11 şi ceva ne făceam simţită prezenţa la Niculeşti. Am lăsat biclele să se odihnească lângă tocitoarea de prune, am pus la uscat tot ce am avut pe noi … ne-am acomodat cu aerul curat … şi am început reconstrucţia biclei pe care am lăsat-o în rezervă şi totodată într-un loc liniştit cu verdeaţă.

Teoretic aveam de schimbat un banal ax pe faţă dar, dat fiind faptul că, … aveam doar câteva chei … şi alea vechi de când eram eu debutant pe bicicletă, … dar într-un final am reuşit … cu o menghină veche din pod.    

Pe la ora 12 şi ceva ne pregăteam să terminăm masa de prânz şi în acelaşi timp şi înlocuirea axului. După ce am pus pe picioare FB, pe care intenţionam să îl dau lui Alex … dar până la urmă … am lăsat FB acasă şi am continuat “evadarea” în aceiaşi formulă în care am ajuns la Niculeşti.

Planul iniţial a avut ca scop, iniţierea lui Alex pe traseul “Mănăstirea Poiana Mărului”, deci urma să facem ultimul traseu pe care-l făcusem eu pe data de 4.11.2012. Ne-am îndreptat spre Bisoca, făcând dreapta spre Sări … şi iată şi 2 poze de la un mic popas.   

Şi istoria se repetă, am băut din nou apă cu căuşul, dar de data aceasta … apa era mai băubilă şi mai rece în comparaţie cu luna Noiembrie a anului trecut, când nu aveam altceva de băut şi mi s-a părut cam sălbatică.

LIKE

O vorbă din bătrâni ar suna astfel  … “uite 2 boi şi 2 vaci”. Vacile sunt de decor, însă boii erau activi. Lăsând gluma la o parte, cei 2 oameni, adică cel în picioare şi cel care mâna tractorul, intenţionau să tracteze autovehiculul marca Dacia “îndărăt”, dar, dat fiind faptul că, carosabilul era specific zonei … presărat cu ultima ploaie, care nu picase de prea multă vreme. Rezultatul era să fie … un tractor picat în curtea în care era o casă …, casa în vale …. Deci rezultat final … un tractor care fărâma o casă şi care se oprea undeva în valea largă.

Noi ne-am continuat drumul “Sării” pentru că eram „La Sări”. Dar cerul nu era prea promiţător pentru a continua drumul înainte, ci înapoi. Am continuat cu tunete şi fulgere pe fundalul decorului, până ce am început să simţim pe pielea noastră efectul tunetelor şi ale fulgerelor. Alex mă întreba cât mai avem, eu mă gândeam să nu renunţăm şi că “nu mai este chiar aşa de mult”.

Deodată a început o răpăială de mamă-mamă … şi în secunda 2 ne-am întors din drum la 360 grade şi am coborât ce am urcat şi am urcat ce doar coborâsem … până ce am ajuns la un garaj … şi ne-am adăpostit. Aici era mare distracţie … se asculta Radio Antena Satelor … cu dedicaţii … ce să mai zicem … joc şi voie bună.

Am stat şi noi la taclale până s-a potolit potopul … şi ne-am reîntors pe drumul de întoarcere … cu mari regrete … „pentru că mă simţeam învins” … glumesc un pic, oricum, am făcut undeva la ¼ din traseu. Alex să ştii că mai este încă ¾ din traseu, aşa că avem ce face … şi unde mai pui că e doar primul traseu … pe care l-ai început la Buzău. 

Şi pentru că aveam destul timp să ne întoarcem în Niculeşti, am mai lungit un pic traseul … ajungând până la sperietori de ciori.

De la şedinţa foto cu sperietoarea, am avut doar coborâre, ceva frumos de 15 min. A fost o coborâre de neuitat pentru că începuse o repriză secundă de răpăială.

Seara de sâmbătă s-a încheiat într-un stil liber, adică ce să mai zic … că numai când îmi răscolesc un pic prin amintiri … îmi aduc aminte de uscatul hainelor, de mici, de vişinată, de ceva bere, de ţuică (asta a fost prima, … ca debut de aperitiv) apoi ce a mai fost că au fost multe. Am băgat biclele în casă la uscat … , am făcut focul în casă la sobă (numai când mă gândesc la sunetul lemnelor care ard … ce viaţă?), grătarul pentru mici, ciupercuţe la grătar, cartofi în tuci (ceaun) pe sobă. Era să uit. Am fiert si lapte pe sobă … vreo 2 ore la el.

Am băut o bere la lumina lunii … e bine …. Eu zic că e ideal.

Ziua de duminică a debutat de dimineaţă, primul trezit a fost pe la 8, iar al II-lea pe la 9. În condiţiile în care ne propusesem să plecăm pe la 10. Am mâncat bine (toată ziua am ştiut ce am mâncat dimineaţă), am strâns bagajul, ne-am şters biclele, am spălat vasele şi la 11 am închis prăvălia şi am întinso spre Buzău, cu o întârziere în bugetul timpului de 0,5 ore.

Dacă cu o zi în urmă am mers destul de degajat, în tandem cu Alex, duminică, am schimbat un pic foaia şi a văzut şi el cum se merge. Dacă la dus (Buzău-Niculeşti) am făcut undeva la 3 ore, la întors am făcut 2 ore în cap. La ora 13:00 eram în apropierea Gării şi făceam poze cu Haşdeu.

Apropo de drumul Buzău-Niculeşti cu bicicleta, sâmbătă seara după ce ne-am întors din plimbare, a venit un vecin la noi … am băut o gură de vişinată cu căpșunată şi din vorbă în vorbă … , am spus eu pe unde am mai fost cu bicla, … şi vecinul meu … Nea Fane, a zis că a fost şi el la Buzău cu bicicleta, când era şi el mai tânăr şi că a făcut o ora. Eu l-am întrebat dacă a băut şi o bere pe drum, iar el chiar a susţinut că a băut şi o bere … mai pe fugă aşa. Mă amuz mereu cu Alex … “că a făcut o oră şi că a băut şi o bere”.  

Pe la 13:30 ne-am luat biletele (2 adulţi şi 2 biciclete) … şi ne-am luat o poziţie în gară cât mai bună pentru a admira “vegetaţia” din gară. A venit trenul, ne-am urcat într-un vagon, a căutat Alex un loc mai bun, dar până la urmă ne-am cazat în vagonul restaurant … care era gol. Am găsit şi două locuri pentru noi, alăturate. Atmosfera plăcută că doar a fost un tren personal, “de persoane”, cu tot felul de oameni … de la studenţi … care ne-au asediat în Ploieşti (s-au urcat animalele de copii până şi pe biciclete, una din maimuţe găsise şi claxonul de pe Ideal, dar pentru că i-am spus că ne supărăm şi că ar fi bine să stea cuminte … s-a calmat maimuţa din el ) … până la oameni în etate care veneau de la muncile câmpului.

A fost un domn, foarte elegant, cu care am discutat diferite … de fapt … o multitudine de lucruri interesante despre univers. Punctul de plecare a discuţiei a fost faptul că o sticlă de must a domnului, a fost mai obraznică şi s-a întins prin trenul de persoane, de ţi se lipeau încălţările “mon cher ” atunci când încercai să te deplasezi prin trenul de persoane.

Şi de aici nu a mai fost mult până să înceapă discuţiile despre universul creaţiei … de nici nu mai ştiu când a trecut timpul şi uite că am ajuns în capitală, venind din Buzău.

A fost distracţie, joc şi voie bună ... de neuitat   :-)