Radian and his bike in his worldbike

In acest blog vreau, dar nu stiu în ce măsură voi reuşi să descriu cam tot ce am făcut şi ce va urma să fac cu bicicleta în plimbările mele

duminică, 9 iunie 2013

D'ale lui Radian ...

De ceva timp încoace ... mă tot gândesc că ar trebui să introduc o nouă etichetă ... , din seria D'ale lui Mitică ... unde, în acea emisiune sunt arătate ... o grămadă de mici episoade din ... să le zicem ... prostii omeneşti ... care sunt lucruri mărunte ... cotidiene ... se produc instant ... şi la tot pasul ... şi uneori ... smulge un mic zâmbet ... sper să fie aşa ... :)

Astăzi de pildă ... am mâncat la prânz cu un nene ... domn ... cu care m-am trezit ca din senin ... la masa la care mă aşezasem cu o aproximaţie de 1 minut. Ceva de genul ... am intrat în sala de mese ... mi-am aşezat rucsacul pe un scaun de la o masa ... mi-am scos din frigider mancarea ... şi deodată ... a venit acest domn şi s-a aşezat la masa mea ... să zic aşa ... în faţa mea ... fără să-mi zică nimic.



A fost pentru a doua oară când interacţionam cu acest nene ... prima oară a fost atunci când ... mai pe scurt ... în prima mea zi de muncă când mă rătăcisem şi nu ştiam drumul spre secretariat ... m-am simţit atunci ca într-un labirint ... fără sfârsit ... şi acest nene ... mi-a arătat cale ... pe care nu o găseam eu atunci :)

Eu mi-am văzut de ale mele ... mi-am încălzit mâncarea ... am băut un lapte ... dulce ... apoi o sana ... şi m-am apucat să mănânc. Colegul meu de prînz, şi-a făcut o salată de crudităţi ... , nimic extra obişnuit. Deodată îşi setează muzica din căşti ... eu în tot acest timp am crezut că el ascultă radio ... dar ce să vezi ... a dat mai tare ... încât am început să aud şi eu ... manele ... fratele meu ... şi e omul ... deoseamă cu tata. Aşa, şi-a făcut salata în timp ce asculta muzică ... deja omul făcea 2 lucruri în acelaşi timp. Se apucă să mănânce ..., asculta şi muzică ... şi ce să vezi? omul meu începu să citească şi un ziar ... a trecut cu vederea câteva pagini ... a ajuns la sudoku ... şi din acest moment, colegul meu de prînz ... mânca, asculta muzică şi mai şi făcea sudoku.

Sincer am fost uimit ... aproape că nu-mi permiteam să mă gândesc ce e în mintea omului acesta în acele minute. Eu cel puţin când mănânc ... vreau să fi linişte şi să mă gândesc ... la chestii care să mă scoată din cele pe care urma să le fac ... ca de exemplu ... cum e să fii la mare ... cu o bere în mână.

Şi dacă am văzut că colegul meu ... era aşa de ocupat ... m-am gândit că nu s-ar supăra dacă ... m-aş băga şi eu un pic în seamă cu el ... m-am uitat în sudokul lui un minut ... parţial concentrat ... pentru că mă uitam şi la un unghi de 180 grade ... şi mă gândeam că am şanse mici ... să-i găsesc omului un număr ... . Apoi m-am uitat mai concentrat ... şi găsisem un 4 ... prin centrul sudokului ... am verificat ... de 2 ori să nu greşesc ... am pus mâna pe pătrăţica unde trebuia să fie 4 (găsit de mine) ... şi-i zic: Aici nu e 4? şi fără să se uite la mine ... , verifică dacă intră bine acolo un 4 ... scrie după vreo 5secunde măreţul meu 4 ... şi apoi ne vedem fiecare de ale gurii.

Şi cam aceasta a fost experienţa cu colegul de neaşteptat la masa de prânz.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu